Comments
-
ana@ 8:48am 04-10-2014
-
Cum se numeste aceasta melodie de pe fundal?
Raspuns: "Axion Estin" care pe greceste înseamna ”Cuvine-se cu adevarat”.";
-
Elena@ 12:52pm 04-01-2014
-
Multumim pentru tot ce faceti pentru noi ca sa ne mangaiati sufletele. La slujba de aseara priceasna "Privighetoarea oarba" a fost ca un izvor de apa lina pentru un calator insetat... mai ales datorita vocii dumneavoastra. Saru-mana parinte!
-
maria@ 7:22am 01-04-2014
-
Va doresc multa sanatate, un an cat se poate de bun , bucurii de la cei dragi dvs. si numai, progrese importante in tot ce intreprindeti. Dumnezeu sa va ajute!
-
maria@ 8:48pm 10-22-2013
-
Am o verisoara care va suporta maine o operatie dificila la Bucuresti. Daca ati fi avut slujba maine as fi venit sa va rog sa o pomeniti in cadrul sfintei liturghii, asa incat va rog in masura in care puteti sa va rugati pentru ea atunci cand cititi si celelalte acatiste.
Numele ei este Elena. Voi trece vineri sa aduc un acatist pentru ea. Va doresc putere sa va dea Dumnezeu si multa multa sanatate. Doamne ajuta!
-
maria@ 2:45pm 10-03-2013
-
La multi ani, multa sanatate, spor si ajutor in infaptuirea proiectelor dvs. parinte! Va pretuim si va iubim
-
Mocanu Monica@ 2:01pm 11-08-2012
-
LA MULTI ANI ! VA UREZ MULTA SANATATE SI PUTERE DE MUNCA DE ZIUA DVS. SA NE TRAITI MULTI ANI PARINTE.
-
OANA IRINA@ 5:49pm 11-09-2011
-
Marturisesc lui Dumnezeu si voua fratilor...
Caci aceste randuri sunt cu adevarat o marturisire venita dintr-un profund sentiment de respect si recunostinta pt acest asezamant sfant si pt cei care aici ii slujesc lui Dumnezeu.
...si pt a nu fi judecata a fi vreo „mironosita” care nu are nici in clin nici in maneca cu realitatea cotidiana ori care vine aici pt a-si da cu parerea ( departe de mine gandul) despre lucruri de o sensibilitate mult prea inalta pt a fi descrise in cuvinte, poate ar fi mai bine sa ma prezint :
Am 30 de ani, necasatorita si fara copii, cu o situatie materiala bunicica...cred ca sunt un om obisnuit cu o existenta banala.
Am ramas fara tata la 22 de ani, moment din care incet- incet ramanand fara persoana pe care o iubeam ca pe ochii din cap am inceput sa cad nesimtit de usor in panta unui soi de depresii.
Am trecut prin multe, mi s-a facut mult rau, dar mai ales...am facut mult rau in jurul meu, lucruri pt care sper sa dobandesc iertare de la Dumnezeu.
Ma uit azi in biserica si vad copii venind cu parintii si zambesc amar. Mama nu m-a dus niciodata la biserica...ce sa mai zic...nici preotul nu-l primea in casa, deci va inchipuiti cam care era perceptia mea legata de Dumnezeu, de credinta...
De-a lungul timpului am calcat pragul catorva biserici si manastiri incercand sa „invat” ; s-o iau asa, usor, ca un copil care invata tabla inmultirii cam in primul an de liceu...
Sunt prin urmare cea mai putin indreptatita sa vorbesc aici dar o fac pt a fi o dovada vie ca la Dumnezeu totul e posibil !
Cred cu tarie ca toate se intampla cu un scop si Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi.
Despre biserica aceasta auzisem din intamplare pe la sfarsitul primaverii ; aflasem cum ca ar fi una foarte frumoasa, construita din lemn, in stil rustic, cu multe flori si mi-a starnit interesul intru-cat tocmai ne terminasem casuta ..pe care o impodobisem cu multe , multe petunii, muscate curgatoare, plantasem in gradina trandafiri, crini...iar terasa din lemn mi-o decorasem cu stergare cusute de bunica mea, cu cani si ulcele din lut...cu covoare din coade...asa ca descrierea acestui loc sfant era pe sufletul meu; totusi nu i-am calcat pragul imediat intru-cat era cald si obisnuiam sa mergem in „ vizite” la manastiri.
Era ceva insa in sufletul meu care imi cerea sa ma „asez”...sa ma „ linistesc’ , sa trag undeva.
Pe parintele Radu Ovidiu (unul din slujitorii acestei biserici) il cunoscusem in urma cu mai bine de un an si desi nu avusesem multe intrevederi cu dansul il respectam si aveam o deosebita admiratie pt ceea ce reprezenta ca preot dar mai ales ca om; conduce organizatia „Ovidenia 2005” Bacau , proiectele si toate eforturile domniei sale venind intru ajutorarea celor sarmani si oropsiti.Ori... in ziua de azi e mare lucru sa poti fi si OM.
Incercasem sa aflu la care biserica slujeste si fusesem oarecum directionata in alta parte.
Ei bine, iata ca intr-o duminica hotarasc sa caut aceasta bisericuta de lemn, marturisind sincer ca mai mult manata de curiozitate.Desi este ridicata la un bloc distanta de o ruda apropiata, spre rusinea mea, nu stiam de ea.";
-
OANA IRINA@ 5:47pm 11-09-2011
-
Asa ca orbecaind aiurea printre blocuri, bineinteles...am intarziat la slujba.
Si acum parca traiesc momentul acela: intrand, biserica era deja plina, oamenii stateau inghesuiti...am simtit ca ma ia un val de caldura si ca nu pot sa-mi opresc lacrimile...aveam un nod in piept si plangeam. Plangeam cu un suflet de copil.
N-am sa pot explica nicicand ce am simtit atunci ori de cate ori ma reintorc aici.
In momentul in care am pasit pragul acestei biserici, cum s-ar zice eram ca un caine fara stapan,cel putin asa ma simteam.
Uitandu-ne in urma in trecutul nostru, cele mai deznadajduite momente sunt cele in care Dumnezeu ne este cel mai aproape.
Imi amintesc ca strigam dinlauntrul meu „ Doamne, scapa-ma daca vrei din intunericul sufletului meu !Atat! pt ca intr-adevar ajunsesem aproape in pragul disperarii, ganduri de moarte ma inconjurau si nu mai vedeam scaparea.
Am incercat sa inaintez fiindca auzeam un glas care canta cu o uimitoare daruire ; cine cunoaste aceasta biserica poate oricand recunoaste cu ochii inchisi si glasul inconfundabil al preotului paroh Gabriel , caci despre dansul este vorba.
Prima data vazindu-l in biserica am ramas uimita; de ce?!
Pt ca am memoria vizuala foatre buna imi este suficient sa vad un om o data si si sa-mi amintesc mai tarziu de dansul; ei bine imi aminteam ca aceasta persoana intrase candva in magazinul nostru...ca avea un zambet calm, nu fortat si ca emana bunavointa si mult bun simt. Aceasta a fost prima mea impresie legata de OM. In sarcasmul ce atunci ma caracteriza obisnuiam sa pun imedia etichete oamenilor si mi-am zis, judecand dupa alura sa „ mmm...oare ai nostri de ce nu pot fi asa?!”...crezand ca e venit de pe undeva din afara.
In fine, mare mi-a fost mirarea sa-l vad primind pe enoriasi...zambind.
Am zis..” E...probabil cunoaste grupul acela...”
Dar nu ! Zambea tuturor ! Vorbea cu fiecare in parte si de cate ori inainta o alta persoana, fata sa parea ca se lumineaza si se bucura , ca atunci cand intalnesti pe cineva drag.
Recunosc ca in marea mea nesimtire as fi zis „e....probabil se poarta asa ca sa atraga lumea” dar apucasem sa vad acest om in afara bisericii iar in locul acelor ganduri marginite mi-au staruit in suflet cuvintele mantuitorului: „Mila doresc, iar nu jertfa !”
Cu totii venim la biserica pentru un raspuns, pt o mangaiere, un sprijin...cu totii cautam ca Dumnezeu sa ia de pe umerii nostri povara care ni se pare prea grea. Iata ca acest preot prin felul sau de a primi pe toti oricat de mari...oricat de mici...inspira incredere.Ca sa nu mai zic ca nu intelegeam de ce toti copilasii asteptau strengareste o bombonica si un banut, iar apoi trecand cu ele in mana, la vedere ca un dar de mare pret, le radeau ochii in capusor: „ -De la parintele Gabriel !”
Ce pot sa zic!?
Acum nu-mi permit macar sa gandesc a judeca, macar ca spun ceea ce am vazut si simtit.
";
-
OANA IRINA@ 5:44pm 11-09-2011
-
Abia atunci am realizat ca pana atunci nu mai vazusem un preot zambindu-le ori vorbindu-le tuturor in parte si interesandu-se de ei in biserica.
Respectul nu se dobandeste prin forta; nu l-am auzit o data atragand atentia nimanui si totusi in aceasta biserica oamenii sunt cuminti; isi asteapta randul linistiti, nu vorbesc , nu se inghesuie...Spre exemplu intr-una din duminici era asa plina biserica de nici nu putea sa ridici mana sa te inchini; cu toate acestea nu am auzit nici un oftat, nici un icnet si nu m-am lovit de nici o privire rautacioasa...asa ca... a lipsit si a mea. Iar lumea nu pleaca cum se mai obisnuieste cand preotul incepe predica , ba chiar toti asculta fara plictiseala cuvintele acestuia. Credeti-ma in multe locuri , dupa binecuvantarea preotului oamenii fac grabiti stanga-nprejur si mai- mai sa rupa usa bisericii. Aici NU ! Ba inca te intrebi sincer cand au trecut asa repede orele !?
Ulterior am aflat si istoria acestui loc sfant si cum ca mai este denumita si „Biserica tuturor dorintelor” si pe buna dreptate caci am auzit stanga – dreapta multa lume ca vine aici cu credinta si cu ajutorul rugaciunilor bunul Dumnezeu se milostiveste de dansii.
Se spune ca raspunsul la orice intrebare oricat de grea se afla in Biblie; eu abia acum la 30 de ani am inteles.
Intr-una din zile parintele imi multumea in mod repetat pt un lucru care mie imi era neinsemnat. Aveam inima stransa si dintr-un imbold de nepretuit respect si recunostinta am vrut sa-i sarut mana; pur si simplu era singurul gest care puteam sa-l fac cu o sinceritate pe care nu am avut-o niciodata ( eu care din mandrie si prejudecata nu am sarutat niciodata mana unui preot!)...dar s-a aplecat o data cu mine si nu mi-a ingaduit .
Alta data un client al nostru era asa de abatut si l-am intrebat ce are; copilasul sau de doi anisori era la Iasi, avea leucemie. M-a tulburat enorm si am simtit sa fac ceva pt el; eu eram prea mica in fata lui Dumnezeu si doar rugaciunea mea era prea putin; citind poate repede acatistul parintele Gabriel mi-a intins banutii inapoi...
Cateodata ma intreaba „ Ce mai faci surioara mea ?”
Iar intr-o alta zi mi-a spus ca nu e vrednic sa treaca prin fata mea . Sufletul meu plangea;cum Doamne!? Eu ! Care am atatea pacate de mi-e si rusine sa ma mai privesc in oglinda, eu care am facut atata rau ! mai bine as fi primit doua palme....le-as fi suportat mai usor !
Se spune ca cine vrea sa se inalte trebuie mai intai sa coboare . Cina cea de Taina. Se obisnuia ca o sluga sa spele picioarele oaspetilor, numai ca neexistand niciuna iar intre ucenici fiind deja in toi discutia care dintre ei sa fie mai mare in imparatia cerurilor , acestia L-au lasat pe Iisus sa indeplineasca acest serviciu umil, macar ca stiau ca El este Mantuitorul.
Raspunsul dat de Iisus lui Petru imi staruia in suflet atunci cand mi-a fost daruit exemplul de umilinta a acestui preot in fata caruia nu sunt vrednica nici macar sa ridic privirea !
Marturie sta nu mai departe ziua de ieri, 08 nov 2011 . Desi era marti inca dinainte de ora 7 lumea s-a adunat la biserica asteptandu-l pe parinte cu flori, cu cantec si cu RECUNOSTINTA, caci aceasta se citea in ochii tuturor.
Nu mai spun ca biserica s-a umplut neasteptat intr-o zi lucratoare, nu?! ..si cred ca altarul nu a fost niciodata plin de atatea flori si atata emotie ca ieri....ba chiar la sfarsit unii si plangeau. ";
-
OANA IRINA@ 5:43pm 11-09-2011
-
Ce marturie mai vie poate fi decat acest raspuns nevorbit si neasteptat al oamenilor pt cel care-i pastoreste?!
Nu exista cuvinte pentru a descrie aceasta biserica si acest preot. Fiecare a trait propria experienta. Pt mine personal e locul in care am facut pace cu Dumnezeu, cu mine insami, e locul in care am devenit si simt in fiecare clipa ca sunt alt om. Mai bine zis ca sunt OM; am renascut.
Nu stiu cand si cum insa stiu ca ma rugam „ Doamne fa-ma sa accept voia Ta in toate caci stiu ca esti drept si ca orice s-ar intampla ma iubesti si nu ma lasi, macar ca Ti-am gresit de atatea ori si nu merit iertarea Ta !”
...ceata s-a ridicat si acum dupa 3 luni am si uitat de noaptea cea neagra in care se chinuia sufletul meu. Pt prima data in 30 de ani m-am spovedit sincer si imaginati-va ca am scris aproape un caiet cu pacatele mele. Am sfintit si casa in care locuim ...iar dupa postul Craciunului, cu voia lui Dumnezeu vrem sa ne cununam. Caci ce credeti ?! singurul motiv pt care nu am facut-o e ca nu aveam nasi, iar dupa ce m-am spovedit Dumnezeu ne-a deschis calea si ne-a trimis doua perechi de nasi !
Si chiar daca medicii mi-au spus ca nu pot avea copii ...tocmai poate pt ca atata timp m-am opus binecuvantarilor lui Dumnezeu stiu ca intr-o zi voi purta unul in brate.
Dumnezeu lucreaza prin oameni .
Cum oare voi putea vreodata sa-i multumesc acestui om , acestui preot prin care pronia divina a lucrat si care fara sa stie, prin blandul si umilul sau caracter m-a readus la viata?! Cum?! Ii port cu adevarat respectul si recunostinta mea !
Candva citeam aceste versuri pe care acum le simt pe propria piele :
„ omul isi vede viata ca un sir de pasi pe nisip. Alaturi de al sau, un alt rand de pasi : al lui si a lui Dumnezeu.
La un moment dat, el vede un singur rand de pasi si atunci deznadajduit intreaba:
- de ce Doamne?! De ce m-ai parasit desi mi-ai fagaduit ca de Te voi urma imi vei fi aproape mereu?!
- ..iar Domnul i-a raspuns:
- preaiubitul Meu copil...eu te iubesc si nu te-as parasi niciodata !
- tu vezi un singur rand de pasi fiule...
- ...pentru ca acolo ...pe brate te-am dus Eu !”
Ei bine cand ultima mea scapare a fost la Domnul m-a scos pe brate dintr-o prapastie fara fund !
Si unde m-a adus?! In sfanta casa Sa !
Sub sfantul Acoperamant al Maicii sale. „ Iata mama ta !”
Si a lasat in nemarginita grija a acesteia ranile sufletului meu.
Ma simt asemeni fiului risipitor; am pierdut atatia ani risipind si dand cu piciorul binecuvantarilor Tatalui meu si totusi m-a primit inapoi acasa. Si nu oricum ! ci binecuvantandu-ma cu purtarea de grija a Maicii Sale si a omului prin care Dumnezeu a lucrat pentru mine: preotul Gabriel.
Ori...nu e putin lucru, nu!?
De cate ori am vrut sa dau inapoi fiindu-mi rusine de mine imi rasunau in minte cuvintele Mantuitorului:
„Indrazniti ! Eu am biruit !”
Ma rog pentru cei care au fericirea de a intra macar o data in aceasta scumpa si draga bisericuta de lemn ca bunul Dumnezeu sa reverse si asupra lor iubirea cu care pe mine cea mai putin vrednica m-a binecuvantat !
Nu-mi mai doresc nimic, nimic !
Stiu ca voia Sa este dreapta si ca orice ar veni peste mine imi va purta de grija. Toate sunt cu putinta la Domnul , un singur lucru nu il poate face : acela de a-Si calca fagaduinta; si aceasta este:
„Iata ca Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacului !”
Multumesc Doamne pentru tot ce mi-ai dat
Pentru tot ce mi-ai luat
Si pentru tot ce mi-ai lasat !
";
-
nicoleta@ 7:42pm 09-18-2011
-
DUMNEZEU SA VA AIBA IN GRIJA ASA CUM AVETI DUMNEAVOASTRA GRIJA DE TOTI CEI CE ALEARGA LA SPRIJINUL DUMNEAVOASTRA, DE INTELEGEREA SI SFATURILE CARE LE DATI ASA CUM MA INDREPTATI PE MINE PE CARARI CARE NICIODATA NU MA GANDEAM SA AJUNG. VA MULTUMESC! SA FITI ALATURII DE MINE IN TOT MOMENTUL... ASI DORI CA TOT CRESTINUL SA SIMTA CEEA CE SIMT EU CAND GANDESC IN PARINTELE GABRIEL, CAND IL ASCULT CAND IL VAD CU TOATE CA NU AVEM OCAZII DE A NE VEDEA DES.... NU AM CUVINTE, NU AM SENTIMENTE SA DESCRIU SATISFACTIILE CARE LE DA PARINTELE. DUMNEZEU SA NE AIBA PE TOTI IN PAZA ASA CUM NE SPUNE PARINTELE .....
-
gabi@ 6:18pm 09-10-2011
-
domnul sa va binecuvinteste parinte unde si pe ce adresa se afla biserica adica strada pet ca sint si eu o persoana cu deficienta de auz
-
calian@ 9:25am 10-17-2010
Country (Tara): BACAU,ROMANIA -
Indraznesc sa pun si eu aici o firmitura de gand... DUMNEZEU CU HARUL LUI SA-L MANGAIE, SA-L OCROTEASCA IN FIECARE CEAS PE PREOTUL GABRIEL, si sa pastoreasca multi ani. Iar in aceasta biserica a dorintelor, ACOLO SA IESIM DIN ZARVA GANDURILOR, SA TRECEM DINCOLO DE ELE, IN TACEREA ACEEA DIN LAUNTRUL NOSTRU SI SA NE LIPIM ACOLO DE NUMELE DOMNULUI, SA CAUTAM IN PLINA NELINISTE, PACEA DE DINCOLO DE NELINISTE, SUB ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI... SA MULTUMIIM PTR TOATA BOGATIA DE HAR PE CARE, IATA DOMNUL NE-O OFERA GRATUIT IN BISERICA LUI... Dumnezeu s-a facut OM, SPUN PARINTII, ca omul sa se faca Dumnezeu... Iar familiei domniei sale sanatate si putere ptr marele efort in sustinerea parintelui. DOMNUL SA VA BINECUVANTEZE LUCRAREA SI MULTUMIM SFINTIEI VOASTRE PTR CELE INVATATE... "Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea" I Corinteni 13, 13
-
Elena@ 10:53am 09-21-2010
-
Părintele Gabriel se conturează şi se identifică, în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă - caldă şi mângâietoare; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate şi o etică a bunului simţ şi care astăzi este greu de întalnit.";
-
Dana@ 10:55am 09-20-2010
Country (Tara): Bacau, ROMANIA -
Dumnezeu sa-l aiba in paza pe sufletistul preot Gabriel, sa-i dea putere sa duca la bun sfarsit ceea ce a inceput si sa pastoreasca multi ani de acum incolo bisericuta venita parca din Rai. Iar familiei domniei sale ii dorim sanatate si putere in a-l sustine in marele efort pe care parintele il face pentru noi, crestinii.
Si felicitari doamnei, care prin pasiune si osteneala, a facut posibila aparitia acestui site ce speram sa ajunga la sufletele tuturor crestinilor.
Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti!
|
- "Fără îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine". (Sfântul Vasile cel Mare)
"Sunt om prin fire şi Dumnezeu prin har; prin dragostea Domnului". (Sfântul Simeon Noul Teolog)
The owner of this guestbook has (temporarily) disabled adding new messages.
|